şi dupa 1948, Şcoala Peicani va beneficia de aportul unor învatatori, care vor lucra cu daruire profesionala, dar într-un climat politic neprielnic, deoarece puterea comunista a împus membrilor corpului didactic sa efectueze şi unele activitati straine de menirea unui dascal al satului. Edificator în acest sens este o circulara a Sectiei de învatamânt şi Cultura a judetului Falciu prin care se atragea atentia ca munca unui cadru didactic nu se rezuma la ore de curs şi ca taranimea muncitoare de la sate stie sa aprecieze munca oricarui învatator în cazul când îşi face datoria şi satisface interesele masei muncitoare.
Cadrele didactice puteau sa ramâna mai departe în scoli, in caz contrar trebuiau sa plece de la Şcoala chiar daca erau titulare.
Pe lânga multe nedreptati care li s-au facut învatatorilor a fost aceea ca în anul 1948 nu li s-au mai recunoscut gradele didactice obtinute pâna în acel an, totodata fiind obligati sa obtina un atestat profesional pentru a mai lucra în învatamânt.
Cursurile scolii Peicani vor functiona în localul vechi pâna în 1953, care se afla intr-o stare deplorabila. A fost astfel necesar sa se închirieze 2 sali de clasa la locuinta cetateanului Sterian Mocanu. La initiativa învatatorului Ion Paraschiv care era şi directorul scolii se constituie un comitet cetatenesc de sprijin pentru construirea unui nou local de Şcoala prin contributia cetatenilor din sat. Cu toate greutatile pe care le-a întâmpinat învatatorul Paraschiv a reuşit sa dea în folosinta la 1 septembrie 1959 o noua cladire destinata scolii.
Pentru merite deosebite în construirea localului de Şcoala a fost premiat de ziua învatatorului la Murgeni, dar a dat o replica demna oficialitatilor comuniste care îl nedreptatisera platind cu functia de director aceasta atitudine curajoasa.
La 1 septembrie 1954 se înfiinteaza şi cel de-al treilea post la aceasta Şcoala. Deşi situatia materiala a cadrelor didactice era destul de grea (salarii mici) aprovizionarea cu alimente, îmbraminte şi combustibil se facea pe baza de cartele. Invatatorii care au functionat la aceasta Şcoala şi-au facut datoria la clasa, obtinând rezultate bune cu elevii, evidentiindu-se cei cu vechime în învatamânt: Rada Surdu, Gheorghe Surdu, Ion Chichita, Ion Paraschiv.şi
învatatorii tineri Sava Maria, Toma Maria, Bahrim Maria au lucrat cu aceeaşi daruire la clasa.
Nu s-a manifestat indulgenta la notarea elevilor, cu toate indicatiile partidului de a se promova elevii fara sa stie carte. Situatiile statistice arata ca procentajul de promovare era de peste 80%. în anul scolar 1954-1955 datele statistice indica faptul ca predominau numarul elevilor cu rezultate bune la învatatura.
O sarcina dificila pentru învatatori dupa 1948 a fost şi scolarizarea analfabetilor cu vârste cuprinse între 14 şi 15 ani. Cu acestia se tineau cursuri în zilele de Luni, Miercuri şi Vineri între orele 17-19. într-o situatie statistica înaintata Sectiei de învatamânt erau în satul Peicani 51 nestiutori de carte, din care :4 între 14-20 ani, 3 între 41-50 ani, 7 între 51-55 ani, 13 între 55-60 şi 24 peste 60 de ani.
în aprilie 1954 la satul Peicani s-a lichidat cu nestiinta de carte pentru cetatenii cu vârsta de pâna la 55 ani. în urma examenului de alfabetizare tinut la Şcoala Peicani în ziua de 4 aprilie 1954, comisia de examen fiind formata din Popa Marin directorul scolii din Tupilati presedinte, iar ca membrii învatatorii care au predat la cursul de alfabetizare: Paraschiv Ion, Sava Maria şi Placintescu Elisabeta, se mentioneaza ca la acest examen a participat şi
secretarul organizatiei de partid din sat, Rosu Toader.
Generalizarea învatamântului de 7 clase începe la Şcoala Peicani în anul scolar 1959-1960, fiind înscrişi în clasa a V-a 43 de elevi aici frecventând cursurile şi cei din satele Găgeşti şi Giurcani. Din lipsa de profesori calificati, la clasa a V-a va preda învatatorul Stefan Bahrim care era şi directorul scolii.
Inspectorul scolar Susnea care a controlat şi îndrumat Şcoala a scos în evidenta straduinta învatatorului Bahrim de a obtine rezultate bune la clasa, elevii dovedind dragoste şi interes pentru învatatura, fiind deprinşi sa alcatuiasca compuneri, astfel, fiind remarcata una dintre ele (a elevului Felea Enoh), care a fost trimisa la Sectia de învatamânt.
în urma transferului învatatoarei calificate şi a detasarii învatatorului Stefan Bahrim la clasa a V-a în anul scolar 1959-1960 au predat la clasa I şi a II-a doi învatatori necalificati din care unul nu avea liceul terminat, interesant este ca acestia erau constiincioşi, depuneau interes pentru pregatirea lor profesionala şi metodica şi aveau unele rezultate la clasa. Ceea ce este de apreciat cu exceptia anul 1967, Şcoala Peicani nu a avut probleme cu frecventa elevilor deşi erau scolarizati şi elevii din satul Găgeşti .
Pâna în anul 1969 la aceasta Şcoala n-au predat profesori calificati apelându-se în continuare la cadre didactice cu studii medii, unele dintre ele obtinând rezultate bune cu elevii. Este cazul profesorilor: Popa Ion care preda matematica şi Nechita Paul, Cristea Geanina, Fagurel Valentin care suplineau catedra de limba româna.
De numele lui Stefan Bahrim, director al scolii în perioada 1959-1962, se leaga multe realizari în privinta scolarizarii elevilor şi îmbunatatirea situatiei la învatatura. In 12 mai 1961 inspectorul scola consemna : "Tovarasul Bahrim este bine pregatit din punct de vedere profesional şi în munca de director dovedeste ca poate face fata cu succes".
Sectia de învatamânt, a Raionului Bârlad, într-o circulara trimisa la 04.04.1962 în scoli, este îngrijorata de numarul mare de elevi care s-au pierdut pe parcusul anului scolar şi de numarul mare de corigenti dându-se exemple de astfel de scoli. în schimb Şcoala Peicani nu se regaseste în acest material, deja pe 20 aprilie 1962 fiind trimis în Şcoala un inspector care a verificat cele cuprinse în circulara. La 8 iunie 1962 absolva prima promotie de elevi cu 7
clase în urma unui examen dat la 5 obiecte (româna, matematica, istoria românilor, geografia României şi stiintele naturale).
în iunie 1965 s-a generalizat şi învatamântul de 8 ani, absolvind prima promotie de elevi, remarcându-se elevii Rosu Ionel şi Ciobotaru Maria care au luat nota 10 la toate cele 5 obiecte. Dupa 1963 Şcoala Peicani s-a confruntat cu lipsa spatiului de scolarizare şi a materialului didactic. Abia în 1974 s-a mai construit o anexa cu 3 sali de clasa.
Existenta cadrelor necalificate şi cu experienta aproape inexistenta la catedra s-a regasit în rezultatele slabe ale elevilor la învatatura. Pe parcursul anului scolar 1965-1966 Şcoala Peicani a fost inspectata de 3 ori: 27 ianuarie, 18 februrie şi 17 mai, din cauza lipsurilor grave care erau în activitatea directorului scolii şi profesorilor. O situatie grava se gaseste şi în anul scolar 1967-1968 când absenteaza multi elevi de la cursuri, de exemplu: în 23 octombrie 1967 lipseau 23 de elevi. Din cauza ca în anul scolar 1966-1967 au ramas repetenti 17 elevi acestea au devenit nescolarizati. Pentru a-i aduce la
Şcoala pe acesti elevi s-a format un colectiv format din inspectorul scolar, instructorul de partid, primarul comunei, doi directori de la scolile din comuna Murgeni, care au mers la fiecare parinte pentru a-i lamuri sa-şi trimita copiii la Şcoala.
în perioada 1 octombrie 1969 - 31 august 1980 şi de la 1 septembrie 1984 şi pâna în iunie 1996 a detinut functia de director profesoara definitiva de Limba şi literatura româna Popa Elena, exemplu de statornicie şi daruire profesionala care a obtinut rezultate bune în extinderea spatiului de scolarizare, modernizarea bazei didactico- materiale, frecventa elevilor la cursuri şi ridicarea nivelului de cunostinte a elevilor. S-a remarcat nu numai ca director dar
şi ca profesor prin rezultatele obtinute de elevi la examenele de admitere din licee şi scoli profesionale.
La aceasta Şcoala între anii 1970-1974 au mai avut o prezenta pasagera 5 cadre didactice calificate de româna, matematica, biologie care nu s-au evidentiat în activitatea la clasa. Dupa 1974, la istorie şi geografie profesor Rosu Tinca şi matematica, profesor Talasman Eugenia a existat o stabilitate profesionala. Un alt profesor pregatit şi care a avut rezultate cu elevii a fost Szilagui Elisabeta.
Dupa 1971 s-a asigurat necesarul de învatatori calificati, dintre acestia s-au remarcat Buta Nela şi Goanta Costica, care au depus interes pentru realizarea unor lectii de calitate care se vor reflecta în nivelul de cunostinte al elevilor. Ambele cadre didactice s-au preocupat de perfectionarea pregatirii profesionale, Buta Nela obtine gradul I în învatamânt iar Goanta Costica gradul II.
(Articol preluat din lucrarea "Scurt istoric al învățământului din comuna Găgești" a domnului profesor de istorie şi director coordonator al şcolilor, Ioan Iacomi)
