în satul Găgeşti, în anul 1908 s-a construit un local de Şcoala care era din caramida, compus dintr-o sala spatioasa cancelarie şi hol având o suprafata de 105 m2, ceea ce a determinat înfiintarea scolii la 1 octombrie în acelaşi an.
Cursurile acestei scoli vor fi frecventate şi de copii din satele Urdesti şi Popenii de Elan. Pâna în 1930 a existat o mare fluctuatie de cadre didactice functionând ca învatator absolventi de Şcoala normala. O buna impresie fac revizorului scolar învatatorii Dumitru Coatu şi Mihail Mircea a caror elevi citesc bine, scriu binisor şi cunosc poeziile învatate. între anii 1910-1912 a functionat Grigore Idriceanu care s-a remarcat în privinta atragerii copiilor la Şcoala şi cresterea calitatii cunostintelor elevilor. Astfel, în anul scolar 1911-1912 au fost cuprinşi la Şcoala 47 de elevi din 55 recenzati, frecventând regulat 38 şi au promovat 31, iar la 19 iunie 1914 au absolvit clasa a V-a 6 elevi din 8 frecventi.
în anul scolar 1914-1915 nivelul de pregatire al elevilor este bun, învatator fiind V.Olaru, insa frecventa elevilor scade simtitor în septembrie 1914, deoarece parintii nu-şi trimiteau copii la Şcoala, acesteia fiind chiar şi amendati. Sunt relevante cererile unor parinti din Urdesti adresate Revizoratului Scolar prin care solicitau sa li se stearga copiii din catalog întrucât nu au posibilitati materiale sa-i trimita la Şcoala.
În anul scolar 1916-1917 Şcoala se închide din cauza razboiului, cursurile scolare reluându-se în anul scolar urmator, frecventa este însa slaba din cauza izbucnirii tifosul ecxantematic, iar la examenul de absolvire din 11 iunie 1918 s-a prezentat numai un elev din 19 înscrişi.
şi în primii ani dupa razboi frecventa elevilor este nesatisfacatoare, nivelul intelectual al elevilor este scazut iar autoritatile comunale nu se implica în rezolvarea problemelor materiale ale scolilor. De exemplu la 22 februarie în anul 1921 deşi era viscol afara nu se facea foc in sala de clasa.
Unirea din 1918 şi marele reforme economice sociale şi politice ce i-au urmat creiau un cadru mult mai prielnic procesului de culturalizare al maselor.
Pornind de la realitatea ca o buna parte din locuitorii tarii erau lipsiti de cea mai elementara instructie, oamenii politici au stabilit ca principal tel raspândirea învatamântului de cultura generala în toate asezarile tarii şi lupta contra analfabetismului, în acest scop s-a elaborat Legea pentru învatamântului Primar al Statului (1924) numita şi "Legea Angelescu", ministrul liberal de la acea vreme, care prelungea durata de studii de la 4 la 7 ani, prevazându-se ca in termen de 5 ani toate scolile sa aiba 7 clase, astfel, toti copiii de 7-16 ani împliniti erau obligati sa frecventeze Şcoala stipulându-se amenzi şi chiar închisoare pentru parintii care nu-şi trimiteau copiii la Şcoala.
în primele 4 clase se predau aceleaşi materii anterior promulgarii legii iar în urmatoarele 3 clase numite cursuri complementare sau cursuri supraprimare, materiile de învatamânt sunt cele din primele 4 clase cu dezvoltarile necesare corespunzatoare vârstei, dându-se în acelaşi timp o deosebita dezvoltare învatamântului practic utilitar.
Se mai prevedea ca la scolile din comunele rurale, anul scolar pentru aceste clase va dura cel putin 5 luni de preferinta iarna, iar în celelalte luni elevii vor fi aduşi cel putin 6 ore pe saptamâna.
Se poate constata ca Legea învatamântului din 1924 a putut deveni realitate pe parcursul perioadei interbelice. Dintr-o statistica din 1930 reiese ca în
satul Găgeşti era mic procentul stiutorilor de carte 54,5 % raportat la numarul total al populatiei, mai ridicat la barbati 72% şi mai scazut la femei 36%,se observa un procent ridicat al nestiutorilor de carte din rândul celor care au peste 20 de ani 81%.
Acest aspect se explica prin faptul ca în perioada 1898-1908 nu a existat Şcoala in sat. începând cu anul 1930 la Şcoala Găgeşti va exista o stabilitate la post a ilustrului învatator Ioan Artene, care va desfasura o activitate meritorie timp de 38 ani, daruindu-şi toata puterea de munca, priceperea pedagogica, dragoste de oameni idealului maret, de ridicarea satului la lumina.
începând cu anul scolar 1934-1935 se va înfiinta şi cursul complementar de 7 clase fiind înscrişi în clasa a V-a 20 de elevi din care s-au retras 3, plecati la scoli de ucenici iar 7 au ramas repetenti, promovând 10 la sfârşitul anului scolar. în iunie 1937 absolvind 7 clase primii elevi dupa un examen sustinut la Şcoala Basasti. Printre absolventi îi amintim pe Ciobanu Ilie, Blasciuc Maria şi Ciobanu Vasile.
în perioada interbelica învatamântul din comuna s-a confruntat cu insuficienta materialului didactic şi a mobilierului. In timpul celui de al doilea razboi mondial şi Şcoala Găgeşti a întâmpinat multe dificultati create de concentrarea şi apoi mobilizarea pe front a învatatorului Artene care a fost suplinit de preotul Ion Popa. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a afectat grav cladirea scolii care a necesitat reparatii capitale finalizate în 12 ianuarie 1942, în acest timp cursurile scolare functionând în locuinta învatatorului Ion Artene fara plata chiriei.
Rapoartele statistice din perioada 1939-1946 indica o crestere a populatiei scolare. Daca în anul scolar 1939-1940 erau înscrişi la clasele I- VII 66 de elevi în anul scolar 1945-1946 erau înregistrati 95 de elevi ceea ce a determinat înfiintarea celui de al doilea post, învatatoarea cu gradul II Gheorghita Surdu functionând ca al doilea învatator.
în decembrie 1940 timp de 2 zile s-au întrerupt cursurile scolare din cauza izbucnirii unui focar de scarlatina. Frecventa elevilor în primii ani de razboi a fost corespunzatoare: 72 prezenti din 74 înscrişi în anul scolar 1941-1942 şi 76 din 80 în anul scolar 1942-1943, dar scade procentul de promovare care este sub 50 %.
în anul scolar 1943-1944 din 83 de elevi înscrişi au promovat 36. Citind consemnarile revizorului scolar ramâi placut impresionat ca în anii razboiului la Şcoala Găgeşti s-a înfiintat un colt al eroilor cu Cartea eroismului local care cuprindea episoade descrise de luptatorii de la Tiganca, Cotul Donului şi Stalingrad.
Totodata, la 1 ianuarie 1942 s-a înfiintat o cantina scolara unde serveau masa 40 de copii. Elevii au adus o mica contributie la sutinerea razboiului confectionând 4 perechi de manuşi şi 17 patratele de lâna şi au donat 300 de lei, deşi ei au îndurat multe privatiunii, parintii fiind mobilizati pe front şi multora le lipsea îmbracamintea, în conditiile unei ierni grele.
(Articol preluat din lucrarea "Scurt istoric al învăţământului din comuna Găgești" a domnului profesor de istorie şi director coordonator al şcolilor, Ioan Iacomi)
