Scurt istoric al învatamantului din Comuna Găgești
de Ion Iacomi
Cartea se înscrie în preocupările, tot mai numeroase în ultima vreme, de a surprinde prin cercetări asidue, afirmarea învățământului în România, în general, și în județul Vaslui, în special. Ea continuă direcțiile de cercetare istoriografică pe plan local, înscriindu-se între rezultatele notabile ale celor ce slujesc pe altarul muzei "Clio".
Acest volum a folosit, cu predilecție, dosarele Fondurilor școlilor din comuna Găgești de la Arhivele Naționale - filiala Vaslui, inclusiv presa, reușind să reconstituie în mare măsură condițiile social-economice și politice ale afirmării instituțiilor școlare din comună.
Evoluția învățământului din comuna Găgești, județul Vaslui în cei aproape 130 de ani de existență, reprezintă o pagină însemnată din istoria școlii locale și nu numai . A fost o existență cu suișuri și coborâșuri, cu etape de înflorire și momente dificile, cu lăcașuri care au însemnat mai mult decât o școală, pentru dascălii săi și atâtea generații de elevi. Afirmarea școlilor din comună ne este prezentată cu căldură de profesorul de istorie și director coordonator al școlilor, Ioan Iacomi, în lucrarea Scurt istoric al învățământului din comuna Găgești. Autorul ne prezintă și, în mare parte și reușește, să ne releve faptul că în unitățile școlare din comună, Tupilați, Peicani, Găgești și Giurcani, s-a realizat o educație complexă, urmărindu-se, îndeplinirea obiectivelor generale ale procesului de învățământ, de formare a unor personalități bine conturate, de tineri absolvenți, capabili de perfecționare, de specializare și integrare socială, inoculându-se un adevărat spirit al zonei.
Anul școlar 2010-2011 ne apropie și mai mult de împlinirea a 130 de ani de la întemeierea primei școli de pe raza comunei, prima instituție școlară fiind menționati în 1883, la Găgești. Cronica de 130 de ani, cuprinde străluciți profesori, care au sădit în inimile generațiilor de elevi dragostea de muncă, cultură, adevăr și frumos. Pe băncile școlii s-au format personalități de prestigiu ale culturii și științei românești, recunoscute în țară și străinătate. Dintre aceștia, amintim: Dumitru Marin, cunoscut latinist, profesor universitar doctor la Universitatea din Bari, savant de talie europeană, Alina Corina Mocanu (căsătorită Corbu), renumit magistrat contemporan, și Marin Rotaru, învățător de excepție din Giurcani, președintele Academiei Rurale „Elanul".
Bogatele tradiții ale școlilor din comună se încadrează armonios în istoria comunității, stimulează și obligă pe dascălii comunei. Ne aflăm la confluența trecutului - care a dat valori durabile - cu timpul actual, căruia trebuie să-i aparținem. în zilele noastre, călăuziți de profesori de prestigiu, elevii pătrund în lumea fascinantă a cunoașterii, înțeleg frumusețea artei sau se raportează filosofic universului, înt-o căutare permanentă a esențelor și a adevărurilor. De aceea, învățământul din zonă, într-o lume agitată, în tranziție, are menirea să reziste timpului, să perpetueze tradiția și valorile mai departe, în secolul XXI.
această carte oferă un prilej de reflecție, o posibilitate de cunoaștere a drumului parcurs de școlile din comună, cu luminile și umbrele sale, de desprindere a unor învățăminte. Lucrarea cinstește înaintașii-profesorii, elevii, personalul administrativ, evenimentul editorial reprezentând, totodată, și o angajare plină de responsabilitate pentru viitor.
încercarea domnului profesor Ioan Iacomi de a reface drumul parcurs de această instituție de la sfârșitul secolului XIX până astăzi, a constituit o experiență interesantă, care i-a oferit satisfacții. în demersul său au existat, însă, destule dificultăți, generate de volumul și de valoarea inegală a surselor privind diferite momente și etape din viața învățământului din comună. Față de bogăția și consistența fondului arhivistic din perioada interbelică și din primii ani postbelici, documentele referitoare la perioada comunismului, sunt mai puțin relevante, datorită contextului politic în care au fost întocmite. Autorul s-a străduit să înțeleagă sensul real, să observe nu numai ce relata documentul, ci și ce „acoperea"acesta, fie că e un proces-verbal ( și nu o stenogramă), un raport de activitate sau o „indicație" primită „de sus", pe linie de partid. această diferență de valoare a informației l-a determinat, să aibă în vedere consecințele intrării întregii societăți românești tot mai mult în sfera de dominație sovietică, să împartă „ mersul școlii" în două perioade despărțite prin anul 1945.
Ca orice periodizare, și aceasta este discutabilă, mai ales că pentru deceniile următoare se constată diferite etape și momente dificile, iar în anii după Decembrie 1989, prin înlăturarea regimului totalitar, școala intră într-o nouă traiectorie a societății românești.
S-au evitat, pe cât a fost cu putință, aprecierile globale, nediferențiate, care ar fi putut crea o imagine deformată, unilaterală, a instituției, a corpului profesoral, a procesului didactic și, nu în ultimul rând, a rezultatelor obținute de elevi.
Credem că prezentarea descriptivă a unor momente din evoluția școlilor este binevenită, deși unele invective și aprecieri sunt, acide sau radicale, dar, oamenii de azi, îndeosebi, tinerii, sunt dornici să afle, până la urmă, adevărul.
Așadar, să ne bucurăm de fiecare dată când apare o carte pe această temă. Lucrarea este interesantă, incitantă, oportună, inedită și onestă în mediul istoriografic local și nu numai. Ca orice demers uman și această carte este perfectibilă. Cunoaștem strădania domnului Ioan Iacomi pentru apariția acestei cărți. De aceea, o recomandăm călduros, autorul fiind la prima apariție editorială și dorim să nu fie ultima.
încheind aceste rânduri, avem convingerea că o nouă ediție a lucrării, mai amplă și mai bine îngrijită de editură, bazată pe sugestiile cititorilor, cărora se adresează această carte, va putea acoperi întreaga problematică a evoluției învățământului din comună.
